Pe 24 decembrie 1989 Ion Iliescu a redactat și semnat un decret prin care înființa un "Tribunal Militar Excepțional", care să-i judece pe Nicolae și Elena Ceaușescu. La punctul 1 din acest decret se declara că "urgența este impusă de dorința, în acest caz, a tuturor cetățenilor cinstiți ai României". La punctul 2 se stabilește că acest "Tribunal Militar Excepțional"– înființat de Ion Iliescu – va judeca cauza "în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în ceea ce privește procedura și dreptul material penal". Iar la punctul 3 se preciza că "acest tribunal va fi alcătuit în componența stabilită de Legea pentru organizarea judecătorească". În încheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se declara "președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale".Procesul Ceaușescu este probabil cel mai mediatizat caz din istoria judiciară a României, precum și unul dintre cele mai controversate, În primul rând datorită condițiilor extraordinare în care a avut loc.
Deplasarea la Târgoviște a membrilor "Tribunalului Militar Excepțional" s-a făcut cu 5 elicoptere. Într-unul din elicoptere se aflau cele două prelate verzi, în care urmau să fie înfășurate cadavrele soților Ceaușescu. Deci se știa – înaintea procesului – că soții Ceausescu urmau să fie executați.
Zoe Ceaușescu a reușit să vadă procesul și execuția, în luna august 1990. "În prima duminică de după 18 august, ziua în care i s-a dat drumul din arest, în programul de după- amiază al televiziunii, a fost reprogramată transmiterea execuției", a precizat avocatul fiicei cuplului Ceaușescu. Din 24 decembrie 1989 și pana la 18 august, Zoe Ceaușescu a fost ținută în arest preventiv sub acuzația de "subminare a economiei naționale". Fratele ei, Valentin Ceausescu, și soțul ei, Mircea Opran, au fost eliberați, tot în august 1990, în baza hotărârii instanței de judecată care a respins solicitarea Parchetului de prelungire a arestării preventive. Acuzația pentru care și cei doi au fost reținuți a fost aceeași ca în cazul Zoei Ceaușescu.
În 25 decembrie 1989, în plină Revoluție, Elena și Nicolae Ceaușescu au fost prinși și deferiți justiției.
Capete de acuzare:
1. Genocid — peste 60.000 de victime;
2. Subminarea puterii de stat prin organizare de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat;
3. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în oraș etc;
4. Subminarea economiei naționale;
5. Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine;
Pentru aceste crime grave împotriva poporului român și a României, inculpații Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte și confiscarea averii. Sentința a rămas definitiva și a fost executată.
Expunerea procurorului a fost obstrucționată de numeroasele intervenții ale inculpaților, cu atitudine de reproș. A urmat apoi cuvântul inculpaților, cărora președintele completului de judecată le-a adresat întrebări. Practic, nu s-a putut purta un dialog constructiv cu cei doi, deoarece aceștia răspundeau tot prin întrebări.
Pornirile necontrolate ale Elenei Ceaușescu și grija lui Nicolae Ceaușescu de a interveni în ponderarea ei și în stoparea dialogului, preluând răspunsul, au deteriorat actul de ascultare până la refuzul semnării procesului-verbal de interogare pe care președintele completului de judecată îl dictase în forma eliptică a posibilității culegerii unor răspunsuri.
După terminarea „audierii", avocații au luat legătura cu inculpații; aceștia refuzând să înțeleagă situația în care se aflau, au reacționat negativ față de avocați și nu au colaborat cu aceștia.
Președintele completului a acordat apoi cuvântul procurorului care a arătat, în susținerea orală a rechizitoriului, unicitatea situației, dramatismul acelor zile, calvarul din timpul regimului Ceaușescu și lipsa unui act de acuzare anterior pregătit.
A urmat cuvântul apărării. Aceasta a încercat să-i incite pe acuzați la răspunsuri ce puteau consta în dezvinovățiri sau recunoașteri de fapte și vinovății, încercările au rămas fără efect, nedeterminând nici înțelegere și nici regret, cei doi opunându-se cu încăpățânare să recunoască învinuirile și încercând să se apere prin preamărirea propriei personalități împinsă până la autoidolatrizare.
În final, apărătorul s-a pronunțat împotriva pedepsei cu moartea, susținând că pedeapsa reală ce se impunea celor doi era aceea de „a-i condamna" să trăiască în condițiile ce fuseseră create poporului.
Ultimul cuvânt acordat inculpaților s-a soldat cu același eșec, soții Ceaușescu Nicolae și Elena negând autoritatea morală și considerând ilegitim completul de judecată.
Controverse
Din punct de vedere juridic, „procesul Ceaușescu" a avut loc prin;
1. Incălcarea unor norme procesuale legale, și anume: lipsa unui act de sesizare și neînregistrarea acestui act, necomunicarea către inculpați a actului de sesizare, neefectuarea urmăririi penale și a expertizei psihiatrice în timpul urmăririi penale, nefixarea termenului de judecată, imposibilitatea alegerii apărătorilor, nedeclararea recursului și nejudecarea acestuia.
2. În ce privește apărarea, aceasta nu s-a încadrat nici ea în normele procesuale penale: lipsa unui apărător ales făcea imposibilă administrarea unor eventuale probe în apărare. Refuzul celor doi inculpați de a comunica cu avocații a îngreunat și mai mult rolul apărării.
3. Soluția dată de completul de judecată a făcut ca argumentele pentru demonstrarea și aflarea adevărului în acest proces să nu mai fie scoase la lumină, opinia publică neaflând nici până astăzi adevărului în această cauză.
4. Propunerea făcută instanței de către avocatul apărării, de „a-i condamna pe cei doi să trăiască în condițiile ce fuseseră create poporului", nu avea cum să fie luată în considerare de către instanță, pentru că hotărârea de executare a celor doi era luată dinainte.
5. „Procesul Ceaușescu", dacă îl putem numi astfel, a fost o formă atipică de proces, mai bine-spus, un simulacru de proces. Scopul acestuia a fost executarea celor doi dictatori. Abordarea psihologică, cea medico-legală și psihanalitică erau absolut necesare în acest caz.
http://www.avoconsult.ro/category/cazuri-procese-afaceri-celebre-mult-mediatizate-si-cunoscute/