14:10
0
Produs al unui mediu de puternică religiozitate, dusă până la obsesie, Herb a reușit să surprindă pe toată lumea. Fusese unul din cei mai buni la învățătură în școală și atât el, cât si cel mai bun prieten al său, Dean Richardson, erau membri ai prestigioasei echipe de atleți „Zeros" a scolii.

Ceea ce pare să fi determinat degenerarea mentală a lui Mullin a fost moartea lui Dean într-un accident de motocicletă, în iulie 1965. El a început să prezinte simptomele vizibile ale unui dezechilibru de tip schizofrenic – și-a transformat dormitorul de acasă într-un altar pentru prietenul pierdut și a rupt logodna cu prietena sa pentru că, spunea el, ar fi homosexual. S-a declarat un opozant conștient al înrolării iminente și, la aniversarea a 21 de ani, în 1969, Herbert și-a sărbătorit majoratul anunțându-și familia uluită că pleacă în India să studieze religia.

Åžederea într-un spital de boli nervoase, la sugestia părinților săi, nu a reușit să-i atenueze ciudatele fixații și, către sfârșitul anului, era clar că Mullin suferea de schizofrenie paranoidă. A început să folosească substanțe halucinogene si să audă voci în eter; este discutabilă legătura dintre aceste două activități, dar dependența sa din ce în ce mai puternică de narcotice n-avea cum să-l fi ajutat prea mult. În următorii doi ani, Herbert Mullin a fost internat si externat din diferite instituții, pentru ca apoi să recidiveze si să fie internat într-o altă clinică. Una din consecințele cele mai grave a fost că vocile pe care le auzea au început să-i ordone să ucidă.

Prima dată când Herb a îndeplinit aceste ordine a fost pe data de 13 octombrie 1972 . Se afla la volanul mașinii sale, când a trecut pe lângă un vagabond bătrân, identificat ulterior ca Lawrence White. Mullin s-a oprit, a coborât din mașină și a ridicat capota, ca și cum vehiculul s-ar fi stricat. Când „bătrânul Whitey" a ajuns în dreptul lui si, pus pe vorbă, s-a oferit să-1 ajute, Mullin l-a bătut cu un baston de baseball până când l-a omorât.

Marți, 24 octombrie, el a înjunghiat-o mortal pe Mary Guilfoyle, studentă la un colegiu din campusul universitar Santa Cruz, i-a despicat trupul și i-a scos mațele cu mâinile goale, lăsând ca resturile să fie ciugulite de vulturi. Åži încă mai auzea vocile, acele voci care nu încetau să-i ordone.

Uneori, glasurile erau diferite – nu cele care îi ordonau să ucidă, ci vocile oamenilor care îl implorau pe Herb să-i ucidă. Astfel că, în decembrie 1972, el a plecat si și-a cumpărat o armă. La sfârșitul lunii următoare a împușcat mortal cinci persoane într-o singură zi.

Herb le-a auzit în continuare, motiv pentru care a si declarat: „Satan intră în oameni si îi face să acționeze altfel decât doresc".

Pe data de 6 februarie 1973, Mullin a împușcat mortal sase adolescenți care își ridicaseră cortul lângă Parcul Național Cowell, din Santa Cruz. La mai puțin de o săptămână după aceea, vocile i-au cerut să-l împuște pe Fred Perez, pe când lucra în grădina casei sale; ceea ce vocile nu i-au spus lui Herb a fost că o vecină se uita pe fereastră si că a anunțat poliția.

La numai câteva minute după aceea, Mullin se afla în arest, iar apoi a recunoscut că a comis treisprezece crime .

La procesul său, care a avut loc la tribunalul districtual din Santa Cruz în iulie 1973, apărarea lui Herbert Mullin a susținut – foarte rezonabil, am putea spune, că acuzatul nu era vinovat, din motive de iresponsabilitate; la urma urmelor, fusese diagnosticat cu schizofrenie paranoidă. În mod imoral, jurații au decis că Mullin era, cel puțin după standarde juridice, responsabil de acțiunile sale si, deci, apt să se prezinte în fața tribunalului.

În cele din urmă, a fost acuzat de zece cazuri de omucidere si găsit vinovat în două crime de gradul întâi și opt crime de gradul doi. În prezent este încarcerat la închisoarea San Quentin, cu drept de eliberare condiționată în 2025, când va avea 78 de ani.

În multe privințe, Herb Miller este stereotipul ucigașului psihopat „vizionar". Motivația crimelor sale era faptul că el credea, într-adevăr, că vocile și „mesajele telepatice" erau îndreptate spre el, ca salvator al lumii. Mullin credea că, prin uciderea unor oameni („micul dezastru"), putea preveni „marele dezastru" – un cutremur cataclismic, urmat de inundații uriașe, care ar fi urmat să distrugă California.

Trăsătura cea mai alarmantă a acestei povesti, altfel tragic, este că Herbert Mullin prezentase simptome ale unei instabilități mentale serioase încă din tinerețe și, măcar în parte, programul statului California pentru persoane cu dezechilibru mental este responsabil pentru faptul că un om, atât de evident iresponsabil, a fost lăsat a tât de mult timp fără o supraveghere de specialitate.
http://www.avoconsult.ro/category/crime-si-criminali-in-serie/