Primele crime au avut loc pe data de 7 mai 1972 ; victime au fost Anita Luchese si Mary Ann Pesce, două studente de la colegiul de stat Fresno din Berkeley. începutul anilor șaptezeci era o perioadă în care autostopul era încă destul de sigur și studenții din toate colegiile din Statele Unite foloseau acest mijloc tradițional de transport. Dar a fost o zi foarte nefericită pentru ele, căci cel care s-a oferit să le ducă cu mașina a fost Edmund Kemper, bărbatul care, în curând, avea să dea autostopului un foarte periculos renume.
Amenințate de Kemper cu pistolul, Anita și Mary Ann au fost duse într-un defileu împădurit, ucise cu lovituri violente de cuțit si apoi cadavrele au fost violate, înainte de a fi aduse înapoi în portbagajul mașinii lui Kemper, la acesta acasă.
Pe data de 14 septembrie, Aiko Koo, o elevă japoneză de liceu în vârstă de cincisprezece ani, făcea autostopul. Kemper a dus-o în munți, cu pistolul la tâmplă, iar acolo â sufocat-o, a comis un act de necrofilie si apoi s-a întors acasă cu cadavrul decapitat. După ce a comis mai multe acte sexuale cu cadavrul fără cap, Kemper l-a tăiat în bucăți pe care apoi le-a transportat, pentru a le îngropa în munți, lângă Boulder Creek.
Cynthia Schall a fost cea de a treia victimă-școlăriță a lui Kemper si, după ce a împușcat-o mortal și a abuzat de trupul ei, l-a tăiat în bucăți în baie și apoi a aruncat totul de pe înălțimile stâncoase de la Carmei.
Această serie, care începuse să fie cunoscută drept „crimele școlare", a continuat la numai o lună de la moartea Cynthiei Schall, când Rosalinda Thorpe și Alice Luis au fost luate din campusul de la Santa Cruz în seara zilei de 5 februarie 1973, după ce Kemper se oferise să le ducă acasă. Pe drum a scos pistolul și, fără a fi în nici un fel provocat, le-a împușcat pe fete în cap, acolo unde se aflau. Kemper a oprit mașina, a dus cadavrele în portbagaj si a plecat spre casă. Din nefericire, mama lui Kemper se afla acolo, așa că a fost obligat să efectueze decapitarea pe când cadavrele se aflau încă în portbagaj. În dimineața următoare a tăiat mâinile lui Alice Luis si apoi a aruncat trupurile mutilate în canionul Eden din Alameda, unde au fost găsite la mai mult de o săptămână după aceea.
Duminica de Paști, 1973. Prezența mamei sale în casă devenise, evident, un obstacol în calea libertății lui Kemper de a ucide, de a viola și a mutila; aceasta a fost ziua în care el i-a crăpat capul cu un ciocan de lemn, i l-a tăiat si a ascuns restul trupului. Apoi a invitat-o la ceai pe prietena sa, Sarah Hallett, pe care a lovit-o cu o cărămidă în cap, a strangulat-o si a decapitat-o, după care a comis un act sexual cu restul cadavrului, înainte de a pleca de-acasă în mașina domnișoarei Hallett.
Era limpede că Edmund Kemper își pierdea forțele; se părea că pofta sa de a ucide se apropia de sfârșit. N-a încercat în nici un fel să se ascundă, n-a încercat să se deghizeze – lucru care ar fi fost, oricum, dificil pentru un bărbat de doi metri înălțime și o sută douăzeci si șapte de kilograme greutate – ori măcar să-și schimbe numele. Iar atunci când toate încercările de a-l găsi s-au soldat cu un eșec, Kemper a telefonat la poliția din Pueblo, Colorado, spunând că el era ucigașul școlărițelor . Desigur, polițiștii nu l-au crezut și numai datorită propriei sale insistențe Edmund Kemper a fost, în cele din urmă, închis.
La procesul său, care a avut loc în Santa Cruz în aprilie 1973, Kemper a fost învinuit de opt crime și declarat în deplinătatea facultăților mintale – cel puțin în sensul juridic. Cu toate acestea, s-a relevat faptul că dovedise o puternică înclinație către sadism chiar și în copilărie, când exersase pentru perioadele ulterioare din viața sa, torturând mici animale; chiar și părinții săi îl descriseseră drept „țicnit de-a binelea".
La vârsta de cincisprezece ani, Kemper își împușcase bunica în cap („M-am întrebat ce-ar fi s-o împușc pe bunica"), apoi si pe bunicul său. După aceea, Kemper îi telefonase mamei sale, pentru a-i spune că sunt morți. Fusese internat în Spitalul Federal Atascadero si, în ciuda avertismentului categoric al medicilor, fusese eliberat în 1969 și lăsat în custodia mamei sale.
Găsit vinovat, Edmund Kemper a cerut să fie executat, dar Curtea nu a putut face mai mult pentru el decât să-l condamne la închisoare pe viață – în cazul lui, într-adevăr până la sfârșitul zilelor, fără posibilitatea de a fi eliberat condiționat.
http://www.avoconsult.ro/category/crime-si-criminali-in-serie/