14:17
0
Primele crime au avut loc pe data de 7 mai 1972 ; victime au fost Anita Luchese si Mary Ann Pesce, două studente de la colegiul de stat Fresno din Berkeley. începutul anilor șaptezeci era o perioadă în care autostopul era încă destul de sigur și studenții din toate colegiile din Statele Unite foloseau acest mijloc tradițional de transport. Dar a fost o zi foarte nefericită pentru ele, căci cel care s-a oferit să le ducă cu mașina a fost Edmund Kemper, bărbatul care, în curând, avea să dea autostopului un foarte periculos renume.

Amenințate de Kemper cu pistolul, Anita și Mary Ann au fost duse într-un defileu împădurit, ucise cu lovituri violente de cuțit si apoi cadavrele au fost violate, înainte de a fi aduse înapoi în portbagajul mașinii lui Kemper, la acesta acasă.

Pe data de 14 septembrie, Aiko Koo, o elevă japoneză de liceu în vârstă de cincisprezece ani, făcea autostopul. Kemper a dus-o în munți, cu pistolul la tâmplă, iar acolo â sufocat-o, a comis un act de necrofilie si apoi s-a întors acasă cu cadavrul decapitat. După ce a comis mai multe acte sexuale cu cadavrul fără cap, Kemper l-a tăiat în bucăți pe care apoi le-a transportat, pentru a le îngropa în munți, lângă Boulder Creek.

Cynthia Schall a fost cea de a treia victimă-școlăriță a lui Kemper si, după ce a împușcat-o mortal și a abuzat de trupul ei, l-a tăiat în bucăți în baie și apoi a aruncat totul de pe înălțimile stâncoase de la Carmei.

Această serie, care începuse să fie cunoscută drept „crimele școlare", a continuat la numai o lună de la moartea Cynthiei Schall, când Rosalinda Thorpe și Alice Luis au fost luate din campusul de la Santa Cruz în seara zilei de 5 februarie 1973, după ce Kemper se oferise să le ducă acasă. Pe drum a scos pistolul și, fără a fi în nici un fel provocat, le-a împușcat pe fete în cap, acolo unde se aflau. Kemper a oprit mașina, a dus cadavrele în portbagaj si a plecat spre casă. Din nefericire, mama lui Kemper se afla acolo, așa că a fost obligat să efectueze decapitarea pe când cadavrele se aflau încă în portbagaj. În dimineața următoare a tăiat mâinile lui Alice Luis si apoi a aruncat trupurile mutilate în canionul Eden din Alameda, unde au fost găsite la mai mult de o săptămână după aceea.

Duminica de Paști, 1973. Prezența mamei sale în casă devenise, evident, un obstacol în calea libertății lui Kemper de a ucide, de a viola și a mutila; aceasta a fost ziua în care el i-a crăpat capul cu un ciocan de lemn, i l-a tăiat si a ascuns restul trupului. Apoi a invitat-o la ceai pe prietena sa, Sarah Hallett, pe care a lovit-o cu o cărămidă în cap, a strangulat-o si a decapitat-o, după care a comis un act sexual cu restul cadavrului, înainte de a pleca de-acasă în mașina domnișoarei Hallett.

Era limpede că Edmund Kemper își pierdea forțele; se părea că pofta sa de a ucide se apropia de sfârșit. N-a încercat în nici un fel să se ascundă, n-a încercat să se deghizeze – lucru care ar fi fost, oricum, dificil pentru un bărbat de doi metri înălțime și o sută douăzeci si șapte de kilograme greutate – ori măcar să-și schimbe numele. Iar atunci când toate încercările de a-l găsi s-au soldat cu un eșec, Kemper a telefonat la poliția din Pueblo, Colorado, spunând că el era ucigașul școlărițelor . Desigur, polițiștii nu l-au crezut și numai datorită propriei sale insistențe Edmund Kemper a fost, în cele din urmă, închis.

La procesul său, care a avut loc în Santa Cruz în aprilie 1973, Kemper a fost învinuit de opt crime și declarat în deplinătatea facultăților mintale – cel puțin în sensul juridic. Cu toate acestea, s-a relevat faptul că dovedise o puternică înclinație către sadism chiar și în copilărie, când exersase pentru perioadele ulterioare din viața sa, torturând mici animale; chiar și părinții săi îl descriseseră drept „țicnit de-a binelea".

La vârsta de cincisprezece ani, Kemper își împușcase bunica în cap („M-am întrebat ce-ar fi s-o împușc pe bunica"), apoi si pe bunicul său. După aceea, Kemper îi telefonase mamei sale, pentru a-i spune că sunt morți. Fusese internat în Spitalul Federal Atascadero si, în ciuda avertismentu­lui categoric al medicilor, fusese eliberat în 1969 și lăsat în custodia mamei sale.

Găsit vinovat, Edmund Kemper a cerut să fie executat, dar Curtea nu a putut face mai mult pentru el decât să-l condamne la închisoare pe viață – în cazul lui, într-adevăr până la sfârșitul zilelor, fără posibilitatea de a fi eliberat condiționat.
http://www.avoconsult.ro/category/crime-si-criminali-in-serie/