În 1815 a și făcut-o. Mariajul a fost un dezastru de la început. Mittenberg bea de stingea, în mod sigur, datorită acestui fapt, el nu-și putea îndeplini obligațiile conjugale. La început Gesina s-a mulțumit să și-1 ia amant pe un tânăr pe nume Gottfried, dar, în cele din urmă, s-a gândit că-i mai bine să se descotorosească definitiv de nedoritul ei soț. În mai puțin de o săptămână, datorită arsenicului turnat în bere, Mittenberg a ajuns în groapă. S-a presupus că moartea i s-a tras de la bețiile trase – ceea ce era, într-o oarecare măsură, adevărat!
Cu toate că Gesina era acum liberă să se mărite cu Gottfried, acesta a refuzat să-și asume responsabilitatea creșterii celor doi copii al căror tată fusese Mittenberg. Soluția găsită a fost cât se poate de simplă : la scurt timp, copiii își dormeau somnul de veci alături de tatăl lor. Când părinții Gesinei au aflat de intenția de măritiș a fiicei lor, s-au împotrivit și au încercat tot ce le-a stat în puteri pen tru a-i sabota planul. Gesina avea, însă, un răspuns gata pregătit pentru astfel de sâcâieli minore; ea și-a invitat părinții la prânz, ca să discute pe marginea problemei, și i-a otrăvit. Oficial, cauza morții lor a fost atribuită unei „inflamații a intestinelor".
Åži totuși, Gottfried refuza încă să zică „Da". Ca atare, în urma unei crize de ciudă, Gesina a decis că el avea să fie nu numai soțul ei, ci și următoarea victimă. Zi după zi, ea i-a „îmbogățit" mâncarea lui Gottfried, până când acesta a căzut la pat, cu Gesina ca unica infirmieră posibilă. Simțind mîna rece a morții pe umăr, Gottfried a cerut un preot și un notar, primul ca să celebreze nunta pe patul morții, iar cel de al doilea ca să întocmească testamentul prin care îi lăsa Gesinei tot ce deținea. Peste numai cîteva ore, Gottfried era mort și Gesina devenise bogată.
Fratele militar al lui Gottfried a fost următoarea ei victimă, datorită faptului că obiceiurile lui o „dezgustau". Un doctor i-a atribuit moartea unei boli venerice. Militarului i-a urmat în mormânt un alt pretendent la mâna Gesinei, de îndată ce acesta i-a lăsat ei toată averea. După aceea, Gesina a plecat la Hamburg ca să-și viziteze un creditor – și și-a lichidat datoria tot cu arsenic.
în 1825, Gesina Gottfried și-a cumpărat o casă spațioasă în Bremen, pe Polzerstrasse. Când nu și-a mai putut achita cheltuielile de întreținere, banca a obligat-o să-și vândă proprietatea unui notar pe nume Rumf. Om generos din fire, Rumf n-a putut suporta ideea de a o arunca pe Frâu Gottfried în stradă și i-a propus să rămână în casă. La numai câteva luni după aceea, doamna Rumf a născut un fiu care, după câteva zile, a murit. Moartea a fost certificată ca datorându-se „complicațiilor nașterii". După asta, copiii lui Rumf au început să moară unul câte unul, din pricina unor boli misterioase. La începutul lui 1828, în casă rămăseseră numai Gesina, Rumf si cîțiva servitori. Cu toate că era bolnav cronic, Rumf nu-și pierduse capacitatea de observație si nu era cu totul orb, ca sa nu vadă pudra albă ce părea să îmbrace practic fiecare mâncare preparată de menajeră, în martie 1828, el a dus o mostră de carne la poliție. S-au făcut teste și pudra s-a dovedit imediat a fi arsenic alb. Gesina Gottfried a fost arestată si acuzată de uciderea doamnei Rumf.
Gesina nu s-a apărat în nici un chip la proces, în timpul căruia a recunoscut cu mândrie crimele comise în cazurile Rumf, precum si cel puțin alte treizeci de crime . Conform celor mărturisite de ea, crimele îi dădeau o satisfacție imensă, provocându-i un extaz asemănător unui orgasm. Găsită vinovată și condamnată, Gesina a fost condusă pe treptele eșafodului, unde o aștepta călăul, mascat, sprijinindu-se pe coada toporului său masiv.
http://www.avoconsult.ro/category/crime-si-criminali-in-serie/