1.Victor Lustig (1890-1947) - omul care a vândut turnul Eiffel.
Lustig este considerat drept unul dintre cei mai talentaţi escroci dintre câţi au existat vreodată pe lume. El inventa încontinuu afaceri, avea 45 de pseudonime şi vorbea fluent cinci limbi străine. Doar în SUA, Lustig a fost arestat de circa 50 de ori, însă în lipsă de probe a fost pus de fiecare dată în libertate. Până la primul război mondial, acesta se specializase în organizarea de loterii false şi călătorii turistice transatlantice. În 1920 se stabileşte în SUA şi în doi ani escrochează persoane particulare şi bănci cu zeci de mii de dolari. Cea mai răsunătoare afacere a lui Lustig este vânzarea Turnului Eiffel. În mai 1925, în căutare de noi aventuri, Lustig se întoarce la Paris. Citeşte într-unul din ziare că vestitul turn s-a deteriorat şi că ar avea nevoie de reparaţii capitale. A decis să nu piardă momentul. Marele escroc şi-a confecţionat rapid un document care îl prezenta drept adjunct al ministrului francez pentru poştă şi telegraf de la acea vreme şi a organizat o licitaţie, invitând mai mulţi oameni de afaceri la un hotel scump, unde se oprise, de altfel, cărora le-a destăinuit, în mare taină, că cheltuielile pentru restaurarea renumitului turn sunt nejustificat de mari, de aceea guvernul ar fi decis că e mult mai rezonabil să închidă Turnul Eiffel, să-l dărâme şi apoi să-l vândă la metal vechi, tot la o licitaţie. Pentru a nu declanşa cumva mânia populaţiei, Lustig le-a cerut oamenilor de afaceri să păstreze confidenţialitatea discuţiilor. La câteva zile după această întrunire, el a vândut dreptul de utilizare a turnului unui om de afaceri şi a fugit la Viena cu un geamantan de bani. Păgubitul nu a dorit să se afle că a căzut în plasa escrocului şi s-a străduit cât a putut să nu se ştie despre modul în care cumpărase Turnul Eiffel. Datorită tăcerii acestuia, Lustig s-a întors la Paris şi a mai vândut o dată Eiffel-ul, după aceiaşi schemă. De data aceasta, omul de afaceri escrocat a sesizat poliţia, iar Lustig şi-a făcut imediat bagajele pentru SUA. În decembrie 1935, Lustig a fost arestat şi deferit justiţiei. A fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru falsificare de bani şi a încasat alţi cinci ani pentru evadare din închisoare cu o lună înainte de pronunţarea sentinţei. A murit de pneumonie în 1947 în celebra puşcărie Alcatraz.
2. Frank William Abagnale jr. ( născut la 27 aprilie 1948) - marele spărgător de bănci.
Acesta se bucură de faima celui mai de succes spărgător de bănci din SUA. În anii ^60 ai secolului trecut, a falsificat cecuri şi a sustras pe baza acestora circa cinci milioane de dolari, plimbându-se în diferite colţuri ale lumii cu documente de identitate false. Mai târziu, Frank a interpretat cu succes rolul de pediatru timp de 11 luni la un spital din statul Georgia, apoi, recurgând la o diplomă falsă de absolvent al Universităţii Harvard, a primit un post la oficiul procurorului general al statului Louisiana. În decurs de cinci ani a schimbat opt profesii, falsificând cu multă iscusinţă cecuri şi bilete de bancă, 'abilităţile' sale ieşite din comun prejudiciind bănci din 29 de ţări ale lumii. Banii pe care îi obţinea pe căi ilegale, îi cheltuia pe restaurante de lux, haine de la cele mai renumite case de modă ale vremii şi pe femei, cărora le făcea daruri scumpe. Istoria lui Frank William Abagnale jr stă la baza filmului 'Catch Me If You Can', în care Leonardo Di Caprio l-a imitat pe vicleanul escroc cu multă măiestrie.
3.Christophe Thierry Rocancourt (n. 1967), falsul Rockefeller
În anul 2001, poliţia canadiană a arestat un escroc de origine franceză, despre care se ştia că a pus la cale câteva afaceri de proporţii. Rocancourt dădea marile lovituri, lăudându-se că este bun amic al lui Bill Clinton şi că ar fi unul dintre moştenitorii lui Rockefeller. Rocancourt a fost arestat împreună cu soţia sa - fost model Playboy, Pía Reyes. Femeia a fost acuzată că l-a înşelat în scopuri mercantile sau mai bine zis l-a escrocat pe un om de afaceri din Vancouver, cu care făcuse special cunoştinţă la o staţiune de schi. Familia de hoţi ajunsese în Canada după ce fugise din SUA, de teama poliţiei, dat fiind că escrocaseră persoane private cu sume de 10 milioane de dolari. Rocancourt s-a prezentat mult timp ca unul din descendenţii celebrului om de afaceri Rockefeller. În realitate, mama sa fusese în tinereţe prostituată, iar tatăl - alcoolic, iar de la cinci ani viitorul escroc a stat la o casă de copii. În Canada, acesta s-a dat drept un cunoscut pilot de curse, care a trebuit să se ascundă, sub pseudonim, de fanii săi sâcâitori. Una din victimele afaceristului a declarat la poliţie că acesta a reuşit să-i intre în graţii dându-se drept un reputat om de afaceri american. Altor victime li s-a prezentat drept campion la box şi producător de cinema. Într-o vreme, talentatul escroc a reuşit să şi-l facă prieten pe cunoscutul actor Mickey Rourke. În 2002 a fost extrădat în SUA, şi-a recunoscut vinovăţia în trei din cele 11 capete de acuzare şi a mărturisit că de a lungul 'carierei' a reuşit să 'câştige' din escrocherii circa 40 milioane de dolari.
4. Ferdinand Waldo Demara (1921-1982) - 'Marele impostor'
De a lungul vieţii a schimbat mai multe profesii, de la călugăr la chirurg şi până la director de închisoare. În 1941 a fost înrolat în armata SUA, sub numele prietenului său. După această întâmplare, schimbarea de identitate a devenit un lucru firesc pentru acesta. Nu a absolvit nici măcar şcoala primară, dar s-a prezentat deseori - şi fără a se da de gol - ca absolvent al mai multor universităţi americane. Dar ce n-a fost? Ajutor de şerif, inginer constructor, doctor în psihologie, avocat, expert al Direcţiei pentru protecţia copiilor, călugăr benedictin, redactor de ziar, doctor oncolog, profesor de matematică. La prima vedere, însuşindu-şi pe o perioadă de timp o anumită profesie, el nu căuta un profit material. Îl interesa mai ales statutul social. Despre viaţa sa s-a scris o carte, care a fost ecranizată cu titlul 'The Great Imposter'.
5. David Hampton (1964-2003), falsul fiu al lui Sidney Poitier
Se prezenta drept fiul celebrului actor american de culoare Sidney Poitier. Falsa identitate i-a adus diferite foloase, cum ar fi servirea mesei gratuit în restaurante de lux. Văzând că este crezut şi că poate influenţa minţile oamenilor, Hampton a convins multe celebrităţi să-i acorde adăpost şi bani, precum Melanie Griffith, Gary Sinise sau Calvin Klein. Altor VIP-uri, cărora le căuta prietenia, se prezenta ca amic al copiilor acestora, pe alţii îi minţea că a pierdut avionul la Los Angeles şi bagajul său a plecat fără el sau că fusese pur şi simplu tâlhărit. În 1983 a fost arestat pentru escrocherie. Tribunalul l-a condamnat la plata unor compensaţii în valoare de 4490 dolari. A murit de SIDA.
6. Milli Vanilli, duetul care nu ştia să cânte
În anii 90 ai secolului trecut a izbucnit un scandal, în care era implicat un duet extrem de popular la vremea aceea, Milli Vanilli din Germania. S-a dovedit că pe înregistrările audio erau de fapt imprimate vocile altor cântăreţi, nu ale celor doi membri ai formaţiei. În urma scandalului izbucnit, duetul a trebuit să returneze premiul Grammy pe care îl primise în 1990. Dezvăluirea a dus la moartea unuia din membrii duetului: în 1998, Rob Pilatus a murit la numai 32 de ani, după ce a combinat droguri cu alcool. Rămas singur, Fab Morvan a încercat să-şi continue fără succes cariera muzicală. În perioada sa de glorie, Milli Vanilli a vândut 8 milioane de CD-uri şi 14 milioane de discuri.
7. Cassie Chadwick (1857-1907), fiica nelegitimă a lui Andrew Carnegie
La vârsta de 22 de ani este arestată pentru prima oară în Ontario pentru falsificare de bilete de bancă. Este însă eliberată, simulând o dereglare psihică. În 1882 se căsătoreşte cu Wallace Springsteen, dar acesta o părăseşte după 11 zile de mariaj, după ce a aflat despre trecutul consoartei sale. Apoi se căsătoreşte cu doctorul Dr. Chadwick, la Cleveland, Ohio. În 1897 pune la cale cea mai renumită afacere a sa. S-a dat drept fiica nelegitimă a industriaşului de origine scoţiană Andrew Carnegie. Cu un document fals, pe care chipurile îl primise de la tatăl său, cunoscut în cercurile bancare pentru probitatea sa, a stors de la bănci peste 10 milioane de dolari. În cele din urmă, ea ajunge în vizorul poliţiei, este arestată şi judecată pentru nouă capete de acuzare. Fiind condamnată în 1905 la zece ani de închisoare, moare după doi ani de detenţie.
8. Mary Baker, prinţesa Caraboo
În 1817, în Noua Anglie îşi face apariţia o femeie tânără, îmbrăcată în straie exotice, cu un turban pe cap, care vorbea o limbă străină. Mulţi locuitori apelau la străini pentru a-i identifica limba, până când un marinar portughez i-a 'tradus' istoria. Cică ar fi fost prinţesa Caraboo dintr-o insulă din Oceanul Indian. Povestea ei sună aşa: femeia fusese răpită de piraţi, corabia acestora suferise un naufragiu, numai ea a reuşit să se salveze. Următoarele zece luni, prinţesa a fost în atenţia opiniei publice. Ea îşi purta cu graţie hainele exotice, se căţăra în copaci, cânta în limba ei necunoscută şi înota goală. Însă după ceva timp, o oarecare doamnă Nill o recunoaşte pe 'prinţesă' şi dovedeşte că era vorba de o impostoare. Mary Baker era fiică de cizmar şi fusese guvernantă la dna Nil. Mary a trebuit să-şi recunoască invenţia.
9. Wilhelm Voigt (1849-1922), căpitanul Kopenick
Acest cizmar german s-a dat drept căpitan prusac. La 16 octombrie 1906, fiind şomer, el a luat cu chirie o uniformă de căpitan, s-a prezentat în faţa unor grenaderi drept căpitanul Kopenick, renumit la vremea aceea, şi a dat o spargere, cu ajutorul soldaţilor, la o bancă din sud-vestul Berlinului. Reuşind să-i ducă de nas pe grenadieri, a fugit la gară şi s-a schimbat în haine civile. În cele din urmă a fost prins şi dat pe mâna justiţiei. În 1908 este eliberat printr-un decret de graţiere.
10. George Psalmanazar (1679-1763) - primul martor al culturii aborigene din insula Formosa
El a susţinut toată viaţa că a fost primul locuitor al insulei Formosa venit în Europa. A venit în nordul Europei în 1700. Cu toate că purta vestimentaţie europeană, el susţinea că vine din Formosa unde fusese luat ostatic de aborigeni. Putea să povestească ore în şir despre cultura şi tradiţia din Formosa. Ulterior, a publicat o carte cu denumirea 'Descrierea istorică şi geografică a insulei Formosa'. În volum, el scria că bărbaţii din insulă umblă complet dezbrăcaţi, iar felul principal de mâncare al aborigenilor sunt şerpii fripţi la foc de tabără. Aceştia ar fi poligami, iar bărbatul din Formosa are dreptul să-şi mânânce nevestele infidele. Aborgenii îi pedepsesc pe asasini legându-i de copaci cu capul în jos. Călătoresc pe cai şi cămile. Cartea chiar conţine şi alfabetul locuitorilor din Formosa. Volumul s-a bucurat de succes, iar autorul lui era invitat să ţină conferinţe publice despre istoria insulei. În 1706, acesta s-a săturat să mai mintă şi a recunoscut că totul nu este decât o simplă invenţie.
http://www.jurnalulbtd.ro/articol-Cei-zece-cei-mai-inventivi-escroci-si-impostori-din-toate-timpurile-35-841.html