Născut în New Hampshire în mai 1860, Mudgett a fost considerat cel mai cumplit ucigaș în masă din America și, fie că merită sau nu acest titlu, el a fost cu siguranță unul din cei mai prolifici si mai inventivi criminali din această țară.
Era bigam, trișor și multiplu criminal. Numărul total al omorurilor săvârșite de el nu va fi niciodată cunoscut; rămășițele a nu mai puțin de două sute de cadavre au fost găsite într-o casă a morții din Chicago, cunoscută drept „ Castelul lui Holmes ", deși ucigașul nu apucase să dea detalii decât despre douăzeci si șapte dintre ele înainte de a fi executat.
Hermann Mudgett a studiat medicina la Ann Arbor si, pentru o scurtă perioadă de timp după aceea, a fost doctor practicant în New York. După câteva neînțelegeri cu legea, referitoare la dreptul deținerii de cadavre, Mudgett a fugit la Chicago, unde s-a angajat la o companie de produse medicale. Proprietara acesteia a dispărut misterios puțin după întâlnirea cu Mudgett, iar el i-a păstrat amintirea, preluând compania. De fapt, nu puțini dintre aceia ale căror drumuri s-au intersectat cu cel al lui Hermann Mudgett au dispărut tot atât de misterios – inclusiv o serie de soții bigame si de amante.
În 1891 , bărbatul care își spunea acum H.H. Holmes a renunțat la afacerea cu medicamente și s-a mutat, preluând conducerea unui hotel straniu, a cărui construcție o comandase pe un teren vacant, colț cu 63-rd Street din Chicago. Angaja și concedia lucrătorii cu o asemenea rapiditate, încât nimeni nu cunoștea cu precizie structura clădirii – aceasta fiind si motivul pentru care acest adevărat labirint de camere de tortură a rămas atâta timp un secret. Hotelul a fost vizitat de sute de oaspeți, în special în perioada Expoziției Mondiale de la Chicago, și mulți dintre aceștia n-au mai plecat niciodată de acolo – cel puțin, nu prin holul principal.
Vulnerabile erau mai cu seamă tinerele atrăgătoare, pe care Holmes le ademenea în bârlogul său, le seducea si, după ce făcea dragoste cu ele, le droga și le trimitea în beci, pe un tobogan special construit. Deși ordinea acțiunilor sale varia în funcție de chef sau de situație, majoritatea victimelor sale se trezeau după aceea într-una din camerele de gazare etanșe, unde se sufocau, în timp ce Holmes le privea printr-un panou de sticlă. După ce mureau, tinerele erau transportate în camera de disecții, unde doctorul criminal își exersa chirurgia „experimentală", aruncând resturile de care nu mai avea nevoie într-una dintre cele câteva băi de acid, cuptoare si gropi de var.
Åži totuși, o fraudă fiscală, neglijent comisă în Texas, a fost cea care a atras atenția oficialităților asupra lui H.H.Holmes (sau H.M.Howard, cum își spunea pe atunci). Mulțumită unui avocat necinstit, el a fost curând pus în libertate dar, între timp, avusese ghinionul să fie remarcat de un detectiv tenace, pe nume Geyer, care l-a urmărit în Pennsylvania, New Hampshire și Massachussetts. În această perioadă, Holmes făcuse de petrecanie fostului său complice, numit Pitezel, si celor trei copii ai acestuia si fugise cu soția lui Pitezel. Când cadavrele au fost descoperite într-o pensiune din Indianapolis, Holmes a fost dus în arestul poliției.
Pe data de 30 noiembrie 1895, Herman Mudgett a fost condamnat la moarte pentru uciderea lui Benjamin Pitezel. între timp, poliția cercetase „Castelul torturilor" și îi scosese la lumină înfricoșătoarele secrete, în timpul care îi mai rămăsese, Mudgett a început un jurnal în care, la întâmplare, a dat detalii despre 27 dintre crimele sale, înainte de a fi executat pe data de 27 mai 1896 . Contradictoriu până în ultimul moment, Mudgett și-a retractat mărturisirile în fața spânzurătorii, afirmând că tot ceea ce recunoscuse până atunci fusese doar în scopuri publicitare – pentru a oferi ziarelor un subiect interesant.
http://www.avoconsult.ro/category/crime-si-criminali-in-serie/